JJ – V

Cătălin Mesaru

JJ erau cândva jj. Duo-ul suedez ce lansează muzică prin label-ul Secretly Canadian (casă de discuri fondată de alți suedezi excelenti, The Tough Alliance) și-au schimbat numele probabil în semn de maturizare, pentru trecerea la teme mult mai adulte și pentru a da de înțeles că sound-ul lor e unul ceva mai complex și închegat. Anul acesta, Elin Kastlander și Joakim Benon au venit cu un album pe care l-am ascultat obsesiv: V. V nu este al cincilea L.P. al lor ci al treilea, dar vine dupa E.P.-ul jj no4, deci iată și legătura.

Gazelle Twin – Unflesh

Cătălin Mesaru

Elizabeth Bernholz face muzică electronică experimentală sub pseudonimul Gazelle Twin. Unflesh este cel mai recent album al său, lansat anul acesta de foarte curând. Ar fi ușor s-o tratezi pe Bernholz ca pe un simplu epigon ce clonează și amalgamează atmosfere și sunete de la Björk, The Knife sau planningtorock, de exemplu, însă experimentele ei electronice sunt ceva mai vaste și mai întunecate, ajungând să scurgă printre piesele coșmarești și niște tușe de dark ambiental sau R&B bântuitor livrate prin mațele unui mutant monolitic lăsat să se descompună la soare în parcarea unui supermarket.

Banks – Goddess

Cătălin Mesaru

Jillian Rose Banks (sau Banks, așa cum își spune mai pe peste tot) face genul ăla de R&B rudă cu The Weeknd (nici nu-i de mirare că doar a fost prin turnee cu el) sau How To Dress Well, FKA Twigs sau Jhené Aiko. E R&B străbătut de întuneric, de angoase și de sentimente dificile. După două E.P.-uri (Fall Over și London), ambele lansate în 2013, anul 2014 a găsit-o cu un prim album pe piață – Goddess.

Aphex Twin – Syro

Andrei Coste

Îl ascult de aproximativ cinci zile și-mi rupe creierul mai tare ca scleroza multiplă. De când a dat drumul la Minipops pe net știam că albumul nou Aphex Twin, Syro, o să fie excelent, chiar dacă a trebuit să aștept 13 ani după el (chiar dacă Richard D. James a mai lansat treburi între timp, ăsta-i primul release ca Aphex Twin din 2001 încoace).

Andrew Jackson Jihad – Christmas Island

Cătălin Mesaru

Andrew Jackson Jihad au cinci albume la activ, multe EP-uri și cântă folk-pop lo-fi distorsionat, cu vocalize aruncate cu forță în boxe, chitări felurite și avariate. Cumva acești Andrew Jackson Jihad îmi aduc aminte destul de multicel de Neutral Milk Hotel și de Bright Eyes (în perioada de dinainte să-și curețe sunetul, perioada aceea în care Oberst urla de-ți sfărâma sufletul).

Rival Consoles – Sonne EP

Cristian Pagu

Rival Consoles…console în spatele cărora se află un singur om, de fapt. Este vorba de Ryan Lee West. Fascinat de sunete de la o vârstă fragedă, a ales să studieze (la propriu) intens sunetul. Dupa ce a terminat o facultate de specialitate la Universitatea De Montfort din Leicester, Ryan a început să producă muzică la greu și, în special, să experimenteze cu IDM și glitch.

U2 – Songs of Innocence

Ion Indolean

U2 tocmai a scos, pe 9 septembrie 2014, un nou album, intitulat Songs of Innocence. Despre formaţia în cauză nu cred că mai trebuie să spun ceva la nivel de background. Am auzit de ea cam toţi. Ce remarc e că sunt din ce în ce mai mai lipsiţi de suflet şi mai plictisiţi; parcă nu mai au tragere de inimă şi fac totul la frecangeală. E un al treişpelea album U2 cu ghinion, aş zice, pentru că e foarte, dar foarte, comercial şi fără identitate. De altfel, nu-i așa, albumul a fost aruncat în iTunes-ul unora în cadrul campaniei de lansare a noului iPhone.

Aïsha Devi – Aura 4 Everyone

Cristian Pagu

Jumătate suedeză, jumătate tibetană, Aïsha Devi Enz nu a avut o copilărie tocmai normală. Asta se întâmplă atunci când mama ta are rădăcini în vechiul imperiu Austro-Ungar, tatăl tău pe care nu l-ai cunoscut niciodată provine dintr-un Tibet independent și sfidător, iar bunica te crește gen always on the run, cărându-te după ea, umblând hai-hui prin mai toate colțurile lumii.