Cătălin Mesaru
Ca să fiu cel mai sincer, eu cu fenomenul muzical numit post-hardcore nu m-am prea întâlnit. Adică în afară de Fugazi (care-s emblematici și cam stindardul genului) și The Men și Cloud Nothings care-s vag post-hardcore, nu prea îmi aduc aminte să mă fi lovit de chestii care să se încadreze chiar și cât de cât lejer în genul ăsta de muzică. Astfel, întâlnirea cu acești românași numiți Breathlast a fost una față de care m-am simțit destul de sfios. Cum să le fac eu față și cum să fiu pe lungimea lor de undă dat fiind faptul că ceea ce cântă mi-e destul de străin?
Noroc cu acest E.P. numit Maluri, al treilea E.P. al celor cinci băieți. Începe cu varianta acustică a piesei ce dă titlul E.P.-ului și are un sound foarte accesibil, la marginea prăpăstiei dintre easy listening și jazz. Bucata acustică te bagă în atmosferă, aproape că-i vezi plutind pe sub valuri, până la maluri, lejeri, fără niciun fel de grijă, într-o întindere de apă calmă.
Calmul durează mult prea puțin, însă, deoarece urmează varianta cu subtitlul Electric a piesei Maluri și e, și nu am de gând să mă scuz pentru the pun, furtuna de după calm. Tobele duduie, chitările tranșează, vocea lui Andrei Mihai (a.k.a. Clor Mult, mi se șoptește din regie) crește în intensitate și imprimă un fel de disperare și ură ce se leagă coerent de fundalul sonor și de neputința din versuri. E o piesă cu energie fantastică, pacing-ul e excelent și totul se succede la un ritm foarte bine susținut.
Întuneric vine ca o coda pentru Maluri – Am adormit cu mâinile pe piept/M-au găsit lumini, cântă vocalistul. E tot o piesă acustică, dar spre deosebire de varianta acustică a Maluri, atmosfera e mult mai apăsătoare, întunecată și rece.
E.P.-ul se încheie cu remix-ul lui Lazerface (a.k.a. Andrei Coste, chiar colegul nostru de la Stereo Beasts) care duce Maluri într-o zonă mai degrabă glitch–hop.
E.P.-ul Maluri se ascultă pe Deezer, dând click AICI.
Clipul pentru Maluri e aici (include varianta acustică și cea cu subtitlul Electric):
Stereo Beasts 